alienated

Filmele sunt o inventie de viata. Nu stiu cata logica are afirmatia asta…dar..eu vreau sa spun simplu…filmele sunt niste vieti mai mici, niste fragmente din viata care redau intregul intr-un mod pe care fiecare il percepe cum vrea, pe care fiecare il resimte la nivelul său de agonie sau extaz.

Daca mintea regizorului prizeaza putin din nebunie si creatie libera si daca actorii joaca fidel dupa mintea lui….atunci efectul e haotic…se creeaza impresia unei vieti si dupa ce dai shut down la calculator sau dupa ce iti iei hainele de pe scaunul din cinema si pleci…poti sa zici ca plutesti. Evident acum vorbesc de filme FOARTE BUNE…foarte bune, frate!

In ultima vreme am inceput o terapie intensa cu filme la mine acasa….si mai putin o terapie intensiva cu filme in cinematografe…sincer mi se par cam scumpe beletele si mi-e cam sila de toate pitzipoancele si cocalarii pe care ii mai vad pe acolo care au impresia ca is regii mall-urilor si mai merg si ei la filme ashea…de detasare si relash

cand a doua zi e luni si lumea normala tre’ sa fie la munca. Macar eu am o oarecare sfiala si un pic de resentiment cand ma gandesc ca pierd vremea pe la filme cand eu nu reusesc sa-mi gasesc ceva de munca. Si mai am si impresia ca daca is prea multi oameni nu mai simt eu filmul cum trebuie, nu mai intru eu in film. Dar din cand in cand merge sa mergi la un film….mai ales frantuzesc…preferatele mele.

Nu vreau sa o lungesc prea mult….ca incep sa fiu defectuoasa prin lungime ))…dar vreau sa zic ca CINEMAiubit sau cine o sa ma mai iubeasca o sa-mi faca cel mai frumos cadou…candva….O sa ma duca intr-o vila pe malul marii negre…o vila cu infinit de multe camere…si in spatele fiecarei usi pe care o voi deschide voi descoperi cate o secventa din filmele mele pe care le iubesc cel mai mult…………..

Deschid prima usa a primei camere…si il vad pe Mike Corleone cum ii zice lui Vincent ‘This is the price you pay for the life you choose’ (Nasul-partea a treia) si simt ca nu imi mai trebuie nimic…orgasm total…ca o ploaie de vara pe un corp infierbantat dupa un joc idiot in gradina.

Dar ma refac imediat si deschid cu o violenta curiozitate o a doua usa…si e Claudia care tipa electric la Lestat ’Do you want me to be a doll forever????!!!!!!!’   (Interview with the vampire).

Nici nu stau sa ma gandesc cat de fericita sunt si ma izbesc de alta usa si o deschid si il vad pe general cum ii zice baietasului ‘Have you ever buried your nose in a mountain of curls?’ (Scent of a woman)…..dar asta nu e nimic pentru ca inauntrul meu stiu exact ce pastreaza ascuns pentru mine urmatoarea camera si…parca tremur putin..si deschid iara usa…si e Humbert intr-un dialog cu sine in fata Lolitei distruse si uzate…..‘I looked and looked at her and I knew as clearly as I know that I will die that I loved her more than anything I’d ever seen or imagined on earth…She was only the dead leaf echo of the nymphet from long ago but I loved her, this Lolita…paled and polluted and big with another man’s child. She could fade and wither…I didn’t care…I would still go mad with tenderness…at the mere sight of her face…’ (Lolita)……………….camerele sunt infinite…dar deocamdata ma opresc aici….pentru ca m-am pierdut….e totul prea frumos, dar amintirile taie prea puternic…..ma duc sa fac o baie in mare….:)…

Asta e o deviatie si trebuie tratata ca atare…..:))…e ca un vis….

Urmeaza filmele…pe care o sa le gust ….unul cate unul….si o sa va spun cat de bune sunt….dar alta data…..

 

Asta se vrea a fi o categorie despre discutiile din calatoriile cu taxiul.

Tot timpul m-au fascinat taximetristii si late night ride-urile cu taxiul….e o combinatie asa de teama oarecum si de detasare in acelasi timp….stai si privesti orasul si luminile si tot si parca acum tu esti in pozitia de a-i lua suflul orasului, care a doua zi isi ia revansa robotic si inevitabil….Dar a doua zi parca nici nu mai există atunci si parca te simti superior orasului, parca plutesti, si parca calatoria nu se mai termina, dar parca nici nu vrei sa se termine….si cel mai atragator lucru este ca stai langa un om care nu iti cere nimic, care nu poate sa iti zica nimic de rau pentru ca ii esti client, care trebuie doar sa te serveasca si sa te amuze prin idioteniile pe care le mai debiteaza as a middle-class cab driver….stai langa un necunoscut si ai senzatia ca de data asta tu futi orasul, nu te mai fute el pe tine…

Taximetristii sunt mari oameni, mari caractere…:)))…acuma na…cum sa zic…majoritatea is niste infecti de metropola, mai ales hienele alea batrane de pe la gara de nord sau de pe la henri coanda…stau in grup ca idiotii si asteapta sa le mai pice vreo antilopa gnu in plasa de pe bancheta din spate. Sincera sa fiu n-am avut niciodata onoarea sa calatoresc cu un doctor din asta in taximetrie, dar am auzit un novice vorbind despre o asemenea somitate.

Era mai si trebuia sa ma mut de la eroii revolutiei unde am stat vreun an jumate tocmai in floreasca la un provizoriu Era masura de urgenta pentru ca nu mai aveam unde sa stau, ca proprietara vindea garsoniera…dar nu stiu cum s-a intamplat ca a decis sa o vanda exact dupa ce a sunat-o iar mosu de jos sa-i zica ca l-am inundat…eh..asta e…si dupa ce ca de-abia invatasem si noi sa folosim termopanele albe de neam prost )

Imi facusem bagajele in mari crize si nervi, ca eram si in sesiune, mai si lucram si trebuia sa ma mai si mut….Si iar mi s-au adunat paişpe mii de saci de porcarii de a le mele….de la genti kitchoase pana la casete cu mozart si tchaikovsky (casete auzi…in era torrentilor!….ei da atunci inca mai faceam pe boema care respingea tehnologia ) si pana la tigai si casolete si cutii de ceaiuri si toate nenorocirile…Si normal pe cine sa supun la calvarul de a ma ajuta decat pe sandu saracu pe care l-am innebunit si in ziua aia….cred ca era a doua sau ultima din intregul calvar….parca au fost trei in total…

Si luam noi taxi de la piata progresu…era o atmosfera mai ciudata asa…de duminica sufocanta de mai…cu cerul innourat….Dar nimic din metafizica senzatiei pe care ti-o arunca violent in creieri ambientul nu l-a impiedicat pe domnu’…Cristi..sa-i zicem….nu stiu de ce…dar e foarte posibil sa-l fi chemat asa…nimic nu l-a impiedicat sa inceapa o discutie cu sandu despre natura de a fi taximetrist si implicatiile acestei meserii…Eu stateam in spate si ma simteam total exclusa din aceasta discutie intre doi masculi, dar in sinea mea ma prapadeam de ras…Si incepe nea Cristi sa zica…acum o sa semi-citez…deci limbajul e …taximetric …sau ritmul )…sa zica cum oamenii sunt rai si au ciuda pe ei si ii acuza ca ii duc pe cine stie ce trasee si ca ii fura la aparat…ca oamenii zic de ei ca is a dracului, da de fapt ei is asa din cauza oamenilor…ca daca oamenii ar fi buni…atunci si ei ar fi buni….mda..da nea cristi se involburase putin….si nuj cum din una in alta, ca nu mai tin minte exact…tin si eu minte ce vreau si ce imi place…:)…cum ziceam din una in alta zice domnu’ Cristi asta….’pai nea cutare de la cobalcescu….are 35 de ani pe masina….doctor in taximetrie dom’le’ )))))))….Acum nu stiu ce sa zic…everything can be taken to the next level….dar hai sa fim seriosi….’doctor in taximetrie’???? chiar si ca metafora e prea exagerat )))) Sau daca stam sa ne gandim se poate….doctor in taximetrie cu specializarea in blocaje centrale sau in artere de circulatie sau in cavitati (gropi)….frate deci se poate…nea’ Cristi avea dreptate….:)))

Is mari figuri taximetristii, dar unii chiar stiu sa zica unor lucruri pe nume cateodata…si asta ii face foarte pitoresti…fuck iq let’s get pitoresque Chiar daca nu sunt cei mai inteligenti, stand zi de zi si observand lumea cu care intri in contact tot se prinde ceva de tine…si macar asa…o data la 10 ani tot poti sa scoti o constatare pertinenta despre comportamentul uman sau despre ce se intampla in lume…Cel mai bine e sa prinzi un taximetrist care tocmai a incheiat un ciclu de 10 ani si scoate ceva nou, ca daca il prinzi pe unu la jumate de drum…s-ar putea sa afli chestii de acu 5 ani care nu prea te intereseaza ))))

Aproape i-am provocat un soc lui radu cand i-am trimis link-ul de la noul meu blog (ce penal suna). Mi-a zis ca spera ca nu o sa incep si eu cu labareli ieftine si drame existentiale…si mi-a mai zis ce e misteaux la bloguri…citez…’fiecare crede ca e original daca vorbeste despre viata, despre lucrurile marunte dar importante, despre cum e sa iubesti and bullshit like that cand de fapt metafizica asta de apartament e mainstream-ul’. Sincera sa fiu, exact asa gandesc si eu, dar incerc sa ma cizelez si sa ma dezbrac de sofisme si de indaratnicie si de ‘fuck it …I’m smart….ain’t no body gotta know’. My bio-psycho clock is ticking si cred ca simt nevoia sa fac ceva…pur si simplu…inceputurile mereu sunt timide si diafane, iar sfarsiturile mereu sunt monstri, mostri gen shrek sau monstri gen …nu stiu..u think of something really bad and mean…sunt obosita…dar ati prins ideea.

 Adevaru e ca suntem toti prinsi in loisire-ul asta contemporan si devenim din ce in ce mai ignoranti si mai sictiriti de viata si chiar uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte. Ne comportam de parca e sfarsitul lumii, de parca nimic nu ne mai socheaza, de parca stim totul, de parca am vazut totul, de parca am fi drogati. Dar daca mi-ar spune acum cineva ca maine chiar e sfarsitul lumii, as intra intr-o panica din aia infecta si as incepe sa tremur, gandindu-ma ca….am facut aproape numai greseli, ca n-am facut nimic bun, ca n-am lasat nimic. Acu’ deh….nu se face primavara cu un blog…dar e si asta o forma de terapie si de distractie.

Raducu e cel mai bun critic al meu si stie ca-s talentoasa, de asta mi-a zis ca daca tot am timp liber sa ma duc sa gatesc ceva )) Well guess what mister….nothin iz cookin, and ma hands are still on the keyboard ) Da’ el ma iubeste de fapt…numai ca e putin suparat ca nu i-am gatit perfect puiu cu smantana acu cateva zile…si probabil zice ca ma gandeam la blog in loc sa ma concentrez la puiu la suprapret din gima ))

Auzi radu..daca iti trimit post-u nou in seara asta te gandesti ca-s penala ca n-am putut sa astept macar pana maine dimineata sa scriu?